vineri, 20 mai 2011

Dor de dulce neastampar.....

Razbesc spre tine cuvinte, le asculţi si le urmezi orbeşte nestiind încotro mergi.
 Mult mai tîrziu te vei regăsi păşind pragul fericirii ; tot ce a durut înveţi a da uitării, timpul te va învaţă ca nimic nu e în zadar.
Dai peste amintiri , asa, în treacăt si atunci priveşti în trecut , zambesti si-ti lasă un gust dulce-amar, pe care cu timpul începi a-l asemui cu dulcele neastampar al anilor prea fragezi.  Si cu toate astea,sufletul tău de copil pare ca încă tanjeste după "joacă", si uneori, după ce adormi, se întoarce sa se mai zbenguiasca, de dor, in alte timpuri..........