Ani frumosi...

Prima gură de aer. Ciudată, dar m-am obişnuit. Primul pas ce nu m-a dus nicăieri, primul cuvânt ce n-a însemnat nimic dar totuşi l-am ţipat. Primul zâmbet, inconştient şi ireal. Prima minciună şi primul regret. Prima joaca si prima papusa, prima fugă, mersul pe bicicletă( de fapt prima cazatura), sărutul,o palma, prima iubire, prima floare, prima poezie invatata ( ceva cu Albinuta :) ) …
Prima zi de scoală si prima colegă de banca, prima litera ( atunci am început sa iubesc cuvîntul), prima nota , prima coronita (din trandafiri albi din grădina bunicii :D.)
Vacanţele.....
Prima fugă prin ploaie , si prima cazatura pe gheaţă.
Primele sarbatori de iarna si mirosul de cozonac . Primul brad împodobit si primul globulet spart .
Liceul. Primul bal. Orele de matematica ce păreau interminabile.Emoţii. Prietenie sincera . Ceartă. Iubire. Ambiţie. Ura . Zîmbet. Nebunie.
Pe toate le iubesc. Toate cate mi s-au adunat în minte si suflet.
Cuvinte frumoase si oameni dragi.
Viaţa e poveste. 
Momente tesute cu fir de timp pe pînza de suflet . 
20 de ani si multe, multe amintiri.
Pe toate le pastrez cu drag, iar din cînd în cînd mă pierd printre ele , ca un copil printre rafturile cu jucării.
Si aştept, cu drag, altele noi....

Versuri dragi mie..

Le dernier poeme


J'ai revé tellement fort de toi,
J'ai tellement marché, tellement parlé,
Tellement aimé ton ombre,
Qu'il ne me reste plus rien de toi,
Il me reste d'etre l'ombre parmi les ombres
D'etre cent fois plus ombre que l'ombre
D'etre l'ombre qui viendra et reviendra
dans ta vie ensoleillée.
                              (Robert Desnos)

Am zarit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara

                     Marin Sorescu 

DACA..

Daca esti calm, cînd toti se pierd cu firea

În jurul tau, si spun ca-i vina ta;

De crezi în tine, chiar cînd Omenirea

Nu crede, dar îi crezi si ei cumva;

De stii s-astepti, dar fara tevatura; 

De nu dezminti minciuni mintind, ci drept; 

De nu raspunzi la ura tot cu ura

Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi - dar nu-ti faci visul astru;

De poti sa speri - dar nu-ti faci jindul tel;

De-ntîmpini si Triumful si Dezastrul 

Mereu senin si în acelasi fel; 

Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita

De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;

De poti ca munca vietii, naruita,

S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agonisita-ti toata

S-o pui, far'a clipi, pe-un singur zar

Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data 

Far-sa te plîngi cu un oftat macar; 

De stii, cu nerv, cu inima, cu vîna, 

Drept sa ramîi, cînd ele june nu-s, 

Si stai tot dîrz, cînd nu mai e stapîna 

Decît Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata 

Ca si-n Multime - nu strain de ea; 

Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;

De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea; 

Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare, 

Sa treci si s-o întreci, mereu bonom,

atunci: a ta e Lumea asta mare 

si, mai mult, fiul meu: atunci - esti Om! 

(Rudyard Kipling- traducerea lui D. Dutescu)

Povestea creionului

Cuvinte adevărate:

"Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat,
întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste
despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decît cuvintele este
creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea sa fii ca el, cînd vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile.
Exista cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim sa le menţinem, vom
fi totdeauna  oameni care trăiesc în buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodată ca
exista o Mana care ne conduce paşii.
A doua calitate: din cînd în cînd trebuie sa mă opresc din scris si sa
folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion,
dar pană la urma va fi mai ascutit. Deci, sa ştii sa suporţi unele
dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a şterge ce
era greşit. Trebuie sa înţelegi ca a corecta un lucru nu înseamnă
neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul ca ne menţinem pe
drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui
exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce
se întîmpla înlăuntrul tău.
Si, în sfîrşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urma.
Tot asa, sa ştii ca tot ce faci în viaţa va lăsa urme, astfel ca trebuie
sa încerci sa fii conştient de fiecare faptă a ta."
                             
                                                                      Paulo Coelho