A XI-a poruncă Ascultă, priveşte şi taci!... Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce să faci... Ascultă, priveşte şi taci! Când simţi că păcatul te paşte Şi glasul Sirenei te fură, Tu pune-ţi lacăt la gură Şi-mploră doar sfintele moaşte - Când simţi că păcatul te paşte!... Când simţi că duşmanul te-nvinge, Smulgându-ţi din suflet credinţa, Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa Şi candela minţii nu-ţi stinge - Când simţi că duşmanul te-nvinge! Când braţele-ncep să te doară, De teamă să nu-mbătrâneşti, Rămâi tot cel care eşti - Aceeaşi piatră de moară - Când braţele-ncep să te doară!... Iar când, cu ochii spre cer, Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci, Ascultă, priveşte şi taci!... Din braţe fă-ţi aripi de fier Şi zboară cu ele spre cer!...
"M-am uitat la toate Raiurile care au căzut în mine.Am văzut raiuri pe care le-am ţinut în palme dar pe care le-am scapat. Am văzut promisiuni pe care nu le-am respectat.Dureri pe care nu le-am alinat. Răni pe care nu le-am vindecat.Lacrimi pe care nu le-am vărsat. Am văzut morţi pe care nu le-am plîns si rugi cărora nu le-am răspuns. Uşi pe care nu le-am deschis si uşi pe care nu le-am închis. Iubiri pe care le-am abandonat si vise pe care nu le-am trăit.
Am văzut tot ce mi s-a oferit si nu am putut accepta
Am văzut scrisori pe care le-am dorit dar nu le-am primit niciodată.
Am vazut tot ce ar fi putut sa fie dar care nu va fi niciodata.
Inima mea este ca o casa veche ale cărei ferestre nu au mai fost deschise de ani de zile.
Dar acum aud ferestrele deschizandu-se .
Îmi amintesc cum pluteau cocorii deasupra zapezii care se topea pe munte, cum zambeam la marele astru solar, cînd mergeam pe coridoarele întortocheate ale şcolii.... Îmi amintesc cum vroiam sa fiu mama a doi copii si gustul unei prăjituri.
Îmi amintesc cum prindeam fluturi iar apoi îi eliberam numai ca sa le pot privii măreţul zbor si cum decojeam perele toamna.Îmi amintesc totul.
O privire către cer este o scrisoare către stele.
O privire către apa este o scrisoare către adancul marii.
Literele si cuvintele acestea sunt o scrisoare către visele mele
Aminteşte-ti visele tale.
Aminteşte-ti
Din pană în foc , din foc în sînge, din sînge în oase, din oase în maduvă, din maduvă în cenuşă , din cenuşă în zăpadă.Toate au un rost al lor.
Balenele nu canta pentru ca ar avea un răspuns, ele canta deoarece au un cîntec.
Ceea ce conteaza nu este ceea ce scrie pe hîrtie, ceea ce conteaza este ce scrie în inima.
Asa ca arde scrisorile si împrăştie cenuşa în zăpadă la malul rîului.
Cand vine primăvara si zăpada se topeşte iar rîul se umfla , intorce-te pe malul acestuia si reciteşte-ti scrisorile cu ochii închişi, lasă cuvintele si imaginile sa siroiasca pe trupul tău ca valurile.
Reciteşte scrisorile cu palma facuta caus la ureche.
Asculta cîntecele Raiului.
Pagina după pagina , iar si iar .Zboară pe calea păsărilor. Zboară.Trăieşte."
Ashes and Snow
Trăim într-o societate în care fiecare om se zbate pentru a ajunge sa aibă puterea supremă . Putere care în zilele noastre este data de numărul cardurilor din portofel si de mărimea contului bancar.
Pleci de jos si te zbaţi sa ajungi acolo unde ai visat. Ajungi printre oameni pentru care banii sunt vitali, asemeni aerului. Apoi încet începi sa fii si tu angrenat în jocul lor, te zbaţi sa îi înmulţesti , iar asta devine obişnuintă.Trăieşti printre bani, pentru bani, nerealizand ca ei sunt doar hîrtii. Curînd devii si tu asemeni lor, hartie inerta incapabilă de sentimente si trăiri umane . Ai totul dar în acelaşi timp realizezi ca nu mai ai nimic.Poţi călătorii oriunde, dar nicaieri nu te simţi acasă, mănînci în locuri sofisticate dar parcă ti-e dor de supa mamei, conduci maşini scumpe dar ai pierdut bucuria unei plimbari prin parc . Prietenii i-ai uitat undeva în trecut, portrete prăfuite, ingalbenite de vreme, păstrate în castelul amintirilor.
Si doare cînd începi sa realizezi ca banii pot sa uşureze viaţa dar nu pot cumpăra fericirea.
Banii nu îţi sunt alături atunci cînd ai probleme, nu îţi pot da sfaturi prieteneşti si nu te pot îndemna sa ridici privirea din pămînt, nu te pot tine în braţe în pat noaptea si nu te pot iubi.Si atunci îţi întorci privirea spre trecut si încerci sa salvezi ce se mai poate.
Ideal ar fii sa găsim un echilibru, sa nu mai vedem în bani un scop si sa ne pastrăm fericirea lucrurilor mărunte.
Uneori lucrurile simple precum cerul senin , îmbrăţişarea unui prieten drag, surîsul unui copil, o carte buna sau o melodie veche ce ne trezeşte amintiri sunt suficiente pentru a ne face sa zambim. Iar un zîmbet sincer si pornit din suflet valoreaza milioane. Fericirea valoreaza milioane, dar nu poate fi cumparata.
