Trăim într-o societate în care fiecare om se zbate pentru a ajunge sa aibă puterea supremă . Putere care în zilele noastre este data de numărul cardurilor din portofel si de mărimea contului bancar.
Pleci de jos si te zbaţi sa ajungi acolo unde ai visat. Ajungi printre oameni pentru care banii sunt vitali, asemeni aerului. Apoi încet începi sa fii si tu angrenat în jocul lor, te zbaţi sa îi înmulţesti , iar asta devine obişnuintă.Trăieşti printre bani, pentru bani, nerealizand ca ei sunt doar hîrtii. Curînd devii si tu asemeni lor, hartie inerta incapabilă de sentimente si trăiri umane . Ai totul dar în acelaşi timp realizezi ca nu mai ai nimic.Poţi călătorii oriunde, dar nicaieri nu te simţi acasă, mănînci în locuri sofisticate dar parcă ti-e dor de supa mamei, conduci maşini scumpe dar ai pierdut bucuria unei plimbari prin parc . Prietenii i-ai uitat undeva în trecut, portrete prăfuite, ingalbenite de vreme, păstrate în castelul amintirilor.
Si doare cînd începi sa realizezi ca banii pot sa uşureze viaţa dar nu pot cumpăra fericirea.
Banii nu îţi sunt alături atunci cînd ai probleme, nu îţi pot da sfaturi prieteneşti si nu te pot îndemna sa ridici privirea din pămînt, nu te pot tine în braţe în pat noaptea si nu te pot iubi.Si atunci îţi întorci privirea spre trecut si încerci sa salvezi ce se mai poate.
Ideal ar fii sa găsim un echilibru, sa nu mai vedem în bani un scop si sa ne pastrăm fericirea lucrurilor mărunte.
Uneori lucrurile simple precum cerul senin , îmbrăţişarea unui prieten drag, surîsul unui copil, o carte buna sau o melodie veche ce ne trezeşte amintiri sunt suficiente pentru a ne face sa zambim. Iar un zîmbet sincer si pornit din suflet valoreaza milioane. Fericirea valoreaza milioane, dar nu poate fi cumparata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu