Acum cîteva zile cineva îmi spunea " uitarea si iertarea înseamnă sa renunţi sa mai speri ca trecutul putea fii altfel".
E nevoie de timp ca sa constientizam ca nu mai putem schimba ce a fost si de o perioada mai lungă pentru ca sufletul nostru sa înveţe sa conjuge verbele "A uita" si "A ierta" la persoana întîi..
Este greu, dar nu imposibil.
Intr-o lume în care oamenii sunt rai, prefacuţi si nu mai ştiu sa iubească, e nevoie de timp pentru ca iertarea sa treacă de pe buze la inima, deoarece doar timpul poate vindeca rana aducînd totodată si uitarea.
Ducem lupte surde în cuget si în suflet.Trăim într-un teatru de orgoliu si rătăcire, ne găsim cu greu un echilibru stabil si ne jucăm rolul pana la capăt, păşim în viaţa de cele mai multe ori cu sufletul greu , plin de regrete .
Avem datoria sa acceptăm cînd se încheie o etapa din viaţa noastră si sa nu ne încăpăţînam sa rămînem în trecut, sa învăţăm sa uităm si sa trecem mai departe.Sa recunoaştem ca în viaţa toate au un rost si o perioada a lor: inocenţa, iubirea, regretul.
Exista un timp pentru toate , deci exista si un timp al uitării care atunci cînd soseşte trebuie sa ne găsească purificati si plini de speranta.
Visează. Iubeşte.Iartă.Uita. Si mergi mai departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu