Unde sunt acum? Fără grijile altora, doar în gandurile mele. Si nu cufundată, ci cu ele după mine. Pentru ca dacă mă cufund, risc sa nu mai ajung sa respir.
Asa ca prefer sa respir, decît sa iau guri de aer doar cînd mi se dau.
Niciodată nu mi-a plăcut sa mă plîng si nu am sa încep sa o fac de acum, ba mai mult de atît, îmi pun mîinile frumos în sold, ridic bărbia cat de sus pot, îmi îndrept privirea intr-o parte si le aştept sa vină!!!
Le aştept frumos, cu braţele deschise, pentru a le putea rezolva sau a le îndura. Nu mi-e frica de ele, însă mi-e teamă ca încep sa nu mai simt nimic...mă lasă totul rece,
Ce-mi place, nu e chiar ce crezi tu ca as face zi de zi.
Si asta îmi aduce linişte.
Planurile le schimb ca pe haine, dar parfumul îmi rămîne indiferent ce as purta.
Asa rămîn mereu cu esenţa.
Si îmi mai plac uşile care-mi spun ca după ele sta cineva închis. Si nu e vorba ca nu as vedea nimic rău în asta, doar ca nu caut oamenii închişi, ci lucrurile după care se închid...pentru ca apoi sa descopăr cum se poate "deschide" usa, nu sa o găsesc gata deschisa , ar fi prea banal.
Îmi place sa tes momente cu fir de timp pe pînza de suflet, nu sa manzgalesc cu ajutorul creioanelor colorate de dragul aspectului. Fiindca exista 3 lucruri in viata care nu se intorc niciodata: timpul, cuvintele si oportunitatile ; ar fi mare pacat sa le ratam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu