A XI-a poruncă Ascultă, priveşte şi taci!... Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce să faci... Ascultă, priveşte şi taci! Când simţi că păcatul te paşte Şi glasul Sirenei te fură, Tu pune-ţi lacăt la gură Şi-mploră doar sfintele moaşte - Când simţi că păcatul te paşte!... Când simţi că duşmanul te-nvinge, Smulgându-ţi din suflet credinţa, Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa Şi candela minţii nu-ţi stinge - Când simţi că duşmanul te-nvinge! Când braţele-ncep să te doară, De teamă să nu-mbătrâneşti, Rămâi tot cel care eşti - Aceeaşi piatră de moară - Când braţele-ncep să te doară!... Iar când, cu ochii spre cer, Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci, Ascultă, priveşte şi taci!... Din braţe fă-ţi aripi de fier Şi zboară cu ele spre cer!...
"M-am uitat la toate Raiurile care au căzut în mine.Am văzut raiuri pe care le-am ţinut în palme dar pe care le-am scapat. Am văzut promisiuni pe care nu le-am respectat.Dureri pe care nu le-am alinat. Răni pe care nu le-am vindecat.Lacrimi pe care nu le-am vărsat. Am văzut morţi pe care nu le-am plîns si rugi cărora nu le-am răspuns. Uşi pe care nu le-am deschis si uşi pe care nu le-am închis. Iubiri pe care le-am abandonat si vise pe care nu le-am trăit.
Am văzut tot ce mi s-a oferit si nu am putut accepta
Am văzut scrisori pe care le-am dorit dar nu le-am primit niciodată.
Am vazut tot ce ar fi putut sa fie dar care nu va fi niciodata.
Inima mea este ca o casa veche ale cărei ferestre nu au mai fost deschise de ani de zile.
Dar acum aud ferestrele deschizandu-se .
Îmi amintesc cum pluteau cocorii deasupra zapezii care se topea pe munte, cum zambeam la marele astru solar, cînd mergeam pe coridoarele întortocheate ale şcolii.... Îmi amintesc cum vroiam sa fiu mama a doi copii si gustul unei prăjituri.
Îmi amintesc cum prindeam fluturi iar apoi îi eliberam numai ca sa le pot privii măreţul zbor si cum decojeam perele toamna.Îmi amintesc totul.
O privire către cer este o scrisoare către stele.
O privire către apa este o scrisoare către adancul marii.
Literele si cuvintele acestea sunt o scrisoare către visele mele
Aminteşte-ti visele tale.
Aminteşte-ti
Din pană în foc , din foc în sînge, din sînge în oase, din oase în maduvă, din maduvă în cenuşă , din cenuşă în zăpadă.Toate au un rost al lor.
Balenele nu canta pentru ca ar avea un răspuns, ele canta deoarece au un cîntec.
Ceea ce conteaza nu este ceea ce scrie pe hîrtie, ceea ce conteaza este ce scrie în inima.
Asa ca arde scrisorile si împrăştie cenuşa în zăpadă la malul rîului.
Cand vine primăvara si zăpada se topeşte iar rîul se umfla , intorce-te pe malul acestuia si reciteşte-ti scrisorile cu ochii închişi, lasă cuvintele si imaginile sa siroiasca pe trupul tău ca valurile.
Reciteşte scrisorile cu palma facuta caus la ureche.
Asculta cîntecele Raiului.
Pagina după pagina , iar si iar .Zboară pe calea păsărilor. Zboară.Trăieşte."
Ashes and Snow
Trăim într-o societate în care fiecare om se zbate pentru a ajunge sa aibă puterea supremă . Putere care în zilele noastre este data de numărul cardurilor din portofel si de mărimea contului bancar.
Pleci de jos si te zbaţi sa ajungi acolo unde ai visat. Ajungi printre oameni pentru care banii sunt vitali, asemeni aerului. Apoi încet începi sa fii si tu angrenat în jocul lor, te zbaţi sa îi înmulţesti , iar asta devine obişnuintă.Trăieşti printre bani, pentru bani, nerealizand ca ei sunt doar hîrtii. Curînd devii si tu asemeni lor, hartie inerta incapabilă de sentimente si trăiri umane . Ai totul dar în acelaşi timp realizezi ca nu mai ai nimic.Poţi călătorii oriunde, dar nicaieri nu te simţi acasă, mănînci în locuri sofisticate dar parcă ti-e dor de supa mamei, conduci maşini scumpe dar ai pierdut bucuria unei plimbari prin parc . Prietenii i-ai uitat undeva în trecut, portrete prăfuite, ingalbenite de vreme, păstrate în castelul amintirilor.
Si doare cînd începi sa realizezi ca banii pot sa uşureze viaţa dar nu pot cumpăra fericirea.
Banii nu îţi sunt alături atunci cînd ai probleme, nu îţi pot da sfaturi prieteneşti si nu te pot îndemna sa ridici privirea din pămînt, nu te pot tine în braţe în pat noaptea si nu te pot iubi.Si atunci îţi întorci privirea spre trecut si încerci sa salvezi ce se mai poate.
Ideal ar fii sa găsim un echilibru, sa nu mai vedem în bani un scop si sa ne pastrăm fericirea lucrurilor mărunte.
Uneori lucrurile simple precum cerul senin , îmbrăţişarea unui prieten drag, surîsul unui copil, o carte buna sau o melodie veche ce ne trezeşte amintiri sunt suficiente pentru a ne face sa zambim. Iar un zîmbet sincer si pornit din suflet valoreaza milioane. Fericirea valoreaza milioane, dar nu poate fi cumparata.
Încercam sa găsesc răspunsuri.După o vreme le-am găsit, în mine.
Cel mai bun lucru după o rătăcire de sine sta în momentul regăsirii. Important e ca acel moment sa te găsească linistit si pregătit pentru ceea ce va urma.
Momente în care nu mai ştiam ce simt au fost destule si asta datorită faptului ca am amestecat în mine prea multe lucruri, prea multe vise, prea multe din toate, fără rost.
Mi-am dat seama ca am crezut mereu în oameni, dar nu în mine,
Am crezut mereu în onestitate deşi nu de fiecare data am primit-o.
Uneori am crezut si în iubire, dar nu in a mea.
Am înţeles ,în cele din urma, ca atunci cînd viaţa îţi spune Nu înseamnă ca Providenta ti-a pregătit un Da mai folositor iar cîteva minute de plîns sunt soluţia perfectă pentru o perioada lunga de negare.
Ca în marile încercări ale vieţii , ai intodeauna nevoie de cineva care sa-ti fie alături. Pentru asta exista prieteni.
Uneori am sentimentul ca am prieteni pe care îi voi purta toata viaţa cu mine , cu toate ca îmi doresc sa fug de aici, as fugii chiar acum, doar sa am cu mine oamenii ce mă iubesc.
Si multe .... multe alte răspunsuri.
" Suntem nimic".
Pulbere în vînt. Praf de stele aruncat în univers a cărui sclipire de moment se preface în timp în cenuşă, iar cenuşa ..... e moarte si uitare.
Am mai realizat un lucru- niciodată nu e prea tîrziu : sa pui o întrebare, sa dai un răspuns , sa retragi un cuvant; Măcar sa încerci si tot conteaza.
Ura, orgoliul si răutatea nu-si au locul printre noi, poate doar indiferenţa si ea cu masura ;).
Fa-ti timp sa iubeşti, sa vorbeşti, sa împărtăşeşti gandurile si momentele frumoase cu oameni dragi. Atît.Pentru ca ceasul bate...
Si restul e poveste....
A simple smile, a loving word, a joke to brighten up the day,
A phone call when i'm not at my best, a light to lead the way,
An ear to listen, a heart to accept, to love and understand,
The simple way you came to me, the gentle touch of your hand.
The way we think a lot alike on fun or serious things,
It seems like everything has taken it's wings.
Through days and weeks and even years we have shared a lot "deep" within,
but guaranteed with love and trust, that's a good way to begin.
And because:
When I was weak, you were strong.
When I stumbled, you led the way.
When I was blind, you could see.
When I was silent, you spoke.
When I needed advice, you were there.
When I needed a shoulder to cry on, you were there.
When I needed someone to cheer me up, you were there.
When I needed a friend the most, you were there.
"A trecut o ploaie de primăvara si a ţesut în zare brîul frînt de mătase al curcubeului;cu el îmi încing mijlocul si mă duc" Ionel Teodoreanu "Pastrez ceva din filozofia salcamului, infloresc doar atunci cand sunt sigur ca e primavara" V. Butulescu
Iubesc primavara.Mă trezeşte la viaţa. În atîta lumina si parfum de flori, lucrurile urîte parcă nu-si mai au locul. După atîta întuneric, zăpadă si frig , soarele ne încălzeşte sufletele din nou. Întotdeauna primăvara am trăit lucruri frumoase: iubiri,prietenii, reuşite, vise împlinite ...... Toate mi s-au întîmplat în perioade ca cea de acum. E anotimpul în care culeg vise si încep din nou sa simt . Mi-e dor de ceea ce devin cînd încep sa simt.....Mi-e dor de primăverile trecute cînd totul era atît de perfect încît nici nu realizam cum trece timpul. Aveam ochii plini de speranta, zambile colorate în braţe si multe sentimente frumoase. Sunt multe de spus, multe de de povestit, multe de aşteptat si multe, încă multe , de trăit. Poate ca primăvara nu a sosit cu adevărat pentru mine, aşteaptă însorită undeva la poarta inimii, o sa-i deschid usa în zilele ce urmează,deocamdată mai am praful de şters...... fiindcă orice oaspete important trebuie primit în curăţenie, iar eu as mai avea cîteva file de poveste de aruncat în foc. Viata ne oferă un număr limitat de primăverii, e important sa profităm de fiecare şansă de a ne întinde aripile si de a zbura. O primăvară frumoasă.
Acum cîteva zile cineva îmi spunea " uitarea si iertarea înseamnă sa renunţi sa mai speri ca trecutul putea fii altfel".
E nevoie de timp ca sa constientizam ca nu mai putem schimba ce a fost si de o perioada mai lungă pentru ca sufletul nostru sa înveţe sa conjuge verbele "A uita" si "A ierta" la persoana întîi..
Este greu, dar nu imposibil.
Intr-o lume în care oamenii sunt rai, prefacuţi si nu mai ştiu sa iubească, e nevoie de timp pentru ca iertarea sa treacă de pe buze la inima, deoarece doar timpul poate vindeca rana aducînd totodată si uitarea.
Ducem lupte surde în cuget si în suflet.Trăim într-un teatru de orgoliu si rătăcire, ne găsim cu greu un echilibru stabil si ne jucăm rolul pana la capăt, păşim în viaţa de cele mai multe ori cu sufletul greu , plin de regrete .
Avem datoria sa acceptăm cînd se încheie o etapa din viaţa noastră si sa nu ne încăpăţînam sa rămînem în trecut, sa învăţăm sa uităm si sa trecem mai departe.Sa recunoaştem ca în viaţa toate au un rost si o perioada a lor: inocenţa, iubirea, regretul.
Exista un timp pentru toate , deci exista si un timp al uitării care atunci cînd soseşte trebuie sa ne găsească purificati si plini de speranta.
Visează. Iubeşte.Iartă.Uita. Si mergi mai departe...
După o vreme înveţi subtila diferenta
între a tine o mana si a înlănţui un suflet.
Si mai înveţi ca dragostea nu înseamnă sa te pleci
si ca a nu fi singur nu înseamnă întotdeauna siguranţă.
Începi sa-nveti ca sărutările nu sunt legăminte,
iar darurile nu sunt promisiuni.
Si începi sa-ti accepţi înfrîngerile cu capul sus si privirea înainte
cu graţia unei femei si nu ca un copil bosumflat.
Si mai înveţi sa-ti construieşti drumul de astăzi
pentru ca maine este prea nesigur ca sa-ti poţi face planuri.
După o vreme înveţi ca si soarele arde
dacă prea mult te expui.
Asa ca fa-ti o grădină a ta si imbodobeste-ti sufletul
în loc s-aştepţi ca altcineva s-aducă al florilor parfum în el.
Si mai învaţă ca poţi răbda cu adevărat
ca eşti într-adevăr puternica
si ca ai valoare.
Si mai învaţă, si mai învaţă
Cu fiecare despărţire mai învaţă...
