Emoţie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

.........

E toamnǎ , şi-o vreme mult prea schimbǎtoare.  Soare promiţǎtor şi vȃnt furios - nefastǎ combinaţie.

Copacii se ȋmbracǎ pe dos, renunţǎ la frunze iar pamȃntul e acoperit de covoare de culoare.Totul ȋn jur dǎ semne de schimbare , pȃnǎ şi mirosul e de toamnǎ tȃrzie.

Uneori şi eu, ma ȋmbrac pe dos ….cu visele, semn cǎ vremea ȋn mine se schimbǎ.    

Amestec în mine prea multe lucruri, prea multe vise, prea multe din toate, fără rost. Şi mǎ trezesc farǎ sǎ vreau ȋn furtunǎ. Prea multe furtuni mi-au trecut prin suflet,şi… nici mǎcar nu era toamnǎ…

Acum am şters un vis uitat cândva pe geană, de teama unei furtuni. Şi pe lȃngǎ el, multe altele. 

E timpul sǎ pǎşim mai departe ȋn cǎutare de noi sensuri fǎrǎ sǎ ne cufundǎm cu sufletul ȋn imposibil. 

Din prea mult... sau prea putin.

Unde eram anul trecut pe vremea asta? Cufundată în ganduri.
Unde sunt acum? Fără grijile altora, doar în gandurile mele. Si nu cufundată, ci cu ele după mine. Pentru ca dacă mă cufund, risc sa nu mai ajung sa respir.
Asa ca prefer sa respir, decît sa iau guri de aer doar cînd mi se dau.
Niciodată nu mi-a plăcut sa mă plîng si nu am sa încep sa o fac de acum, ba mai mult de atît, îmi pun mîinile frumos în sold, ridic bărbia cat de sus pot, îmi îndrept privirea intr-o parte si le aştept sa vină!!!
Le aştept frumos, cu braţele deschise, pentru a le putea rezolva sau a le îndura. Nu mi-e frica de ele, însă mi-e teamă ca încep sa nu mai simt nimic...mă lasă totul rece,
Ce-mi place, nu e chiar ce crezi tu ca as face zi de zi.
Si asta îmi aduce linişte.
Planurile le schimb ca pe haine, dar parfumul îmi rămîne indiferent ce as purta.
Asa rămîn mereu cu esenţa.
Si îmi mai plac uşile care-mi spun ca după ele sta cineva închis. Si nu e vorba ca nu as vedea nimic rău în asta, doar ca nu caut oamenii închişi, ci lucrurile după care se închid...pentru ca apoi sa descopăr cum se poate "deschide" usa, nu sa o găsesc gata deschisa , ar fi prea banal.
Îmi place sa tes momente cu fir de timp pe pînza de suflet, nu sa manzgalesc cu ajutorul creioanelor colorate de dragul aspectului.  Fiindca exista 3 lucruri in viata care nu se intorc niciodata: timpul, cuvintele si oportunitatile ; ar fi mare pacat sa le ratam.

Lost memories.....

Printre caiete si cărţi prăfuite am gasit o fărîmă de suflet , o fărîmă si poate ceva mai mult. M-am asezat comod si am deschis un caiet vechi cu amintiri. Rîndurile abia se mai puteau descifra. Si acolo mi-am găsit o parte din mine, o parte pe care o uitasem , o lăsase undeva în trecut în primii ani de şcoală învelita în hîrtie colorata , în zambete si vise.
Am citit rînduri scrise de copii de şcoală primară, pe atunci, care acum sunt oameni în toata firea. Rînduri scrise de oameni ce pe atunci mi-erau tare dragi si alături de care am trăit clipe la fel de dragi. Am zambit amintindu-mi de farmecul aparatului cu diafilm si diapozitive  , de un zambet cald ce ne întîmpina în fiecare dimineaţă , de un imens om de zăpadă si de caietul de caligrafie.........
Totul era simplu, simplu si frumos. Si ca toate lucrurile frumoase , totul s-a ascuns sub negura timpului.......păcat.
Mi-e dor, mi-e atît de dor  de vremea aia, era atît de uşor . Nu aveam griji sau responsabilităţi, nu ştiam ce-i orgoliul sau egoismul, o ceartă era uitată în 5 minute ........
Acum e altfel , pana si lucrurile mărunte au importanţă. Acum mă supăr, mă agit , mă enervez. Si asta doar cu persoanele si lucrurile la care tin si care înseamnă sau au însemnat ceva pentru mine cu toate ca uneori constat ca e degeaba. Pe mine dacă nu m-ar mai supăra ceva, ar însemna ca a încetat sa îmi mai pese.....
Au zburat anii peste noi, si au adus cu ei bune si rele , frumoase si urîte.
Printre vise si realitate uneori e reconfortant sa-ti aminteşti ca odată ai fost copil.... ai ras , ai plîns si ai invatat cu timpul ca oamenii dragi si clipele frumoase se intalnesc rar si stau puţin .....

Doar cuvinte...

Încep sa vad din nou ca umbrele presupun un cer însorit. Norii nu nasc nuanţe. Iar viaţa nu e mai mult decât o ploaie uneori.
Ochii acoperiti de stropi  încep sa plîngă. Fire de apa îşi croiesc drum spre tălpile tale.Într-o zi vei apăsa nervoasă bălţile în care  s-au scurs si-ti vei uda picioarele.Atunci îţi vei aminti de tine, cea de acum.....
Sufeream, dar în tăcere si cu frica , sa nu cumva sa tulbur apele din jurul meu cu furtuna visului.  Globul de cristal în care îmi pastrăm castelul s.a spart , si sunt atît de multe cioburi ..... Nu vreau sa mă tai, sa-mi răneasc aripile de cioburi ce sfîşie si dor...nu vreau sa vad sîngele scurgandu-se odata cu ultima licarire de viaţa!!
As avea atîtea vorbe cu venin si totuşi le tin în piept, dar veninul se impotriveste si vrea sa iasă chiar si prin piele. Parcă devin metal, tin în mine ca o pîlnie înfundata ploi si plansete, ţipete si fulgere ,nici o picătură ruginită nu s.a scurs. Inspir aerul trecut si expir doar regrete ruginite.  Zambetul ce mi-l iubeam, l-am pierdut printre stropi.L-am pierdut....... Si m-am chinuit atat sa-l găsesc.
L-am găsit undeva în mine, strâns într-un colţ, ferindu-se de celelalte gânduri.L-am ascuns acolo sa ştiu doar eu de el sa nu mi-l luaţi si pe ultimul... Sa nu mi-l luaţi!

Floarea soarelui

Mă-ntorc acum spre viitor cu faţa.

Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.

Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape

Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.

Eu secolului meu i-aud povaţa;

Spre el vin milioane să se-adape,

Strălucitor ca faţa unei ape

Când soarele răsare, dimineaţa.

Ca peste şesuri aurii de grâne

Văd zarea largă-a zilelor de mâne

Şi peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!

Spre viitor tot sufletu-i îndrept,

Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

                                                                  Demostene Botez

                                                                          

Ca de sfarsit, cred......

Ani frumosi...

Prima gură de aer. Ciudată, dar m-am obişnuit. Primul pas ce nu m-a dus nicăieri, primul cuvânt ce n-a însemnat nimic dar totuşi l-am ţipat. Primul zâmbet, inconştient şi ireal. Prima minciună şi primul regret. Prima joaca si prima papusa, prima fugă, mersul pe bicicletă( de fapt prima cazatura), sărutul,o palma, prima iubire, prima floare, prima poezie invatata ( ceva cu Albinuta :) ) …
Prima zi de scoală si prima colegă de banca, prima litera ( atunci am început sa iubesc cuvîntul), prima nota , prima coronita (din trandafiri albi din grădina bunicii :D.)
Vacanţele.....
Prima fugă prin ploaie , si prima cazatura pe gheaţă.
Primele sarbatori de iarna si mirosul de cozonac . Primul brad împodobit si primul globulet spart .
Liceul. Primul bal. Orele de matematica ce păreau interminabile.Emoţii. Prietenie sincera . Ceartă. Iubire. Ambiţie. Ura . Zîmbet. Nebunie.
Pe toate le iubesc. Toate cate mi s-au adunat în minte si suflet.
Cuvinte frumoase si oameni dragi.
Viaţa e poveste. 
Momente tesute cu fir de timp pe pînza de suflet . 
20 de ani si multe, multe amintiri.
Pe toate le pastrez cu drag, iar din cînd în cînd mă pierd printre ele , ca un copil printre rafturile cu jucării.
Si aştept, cu drag, altele noi....

Versuri dragi mie..

Le dernier poeme


J'ai revé tellement fort de toi,
J'ai tellement marché, tellement parlé,
Tellement aimé ton ombre,
Qu'il ne me reste plus rien de toi,
Il me reste d'etre l'ombre parmi les ombres
D'etre cent fois plus ombre que l'ombre
D'etre l'ombre qui viendra et reviendra
dans ta vie ensoleillée.
                              (Robert Desnos)

Am zarit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara

                     Marin Sorescu 

DACA..

Daca esti calm, cînd toti se pierd cu firea

În jurul tau, si spun ca-i vina ta;

De crezi în tine, chiar cînd Omenirea

Nu crede, dar îi crezi si ei cumva;

De stii s-astepti, dar fara tevatura; 

De nu dezminti minciuni mintind, ci drept; 

De nu raspunzi la ura tot cu ura

Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi - dar nu-ti faci visul astru;

De poti sa speri - dar nu-ti faci jindul tel;

De-ntîmpini si Triumful si Dezastrul 

Mereu senin si în acelasi fel; 

Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita

De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;

De poti ca munca vietii, naruita,

S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agonisita-ti toata

S-o pui, far'a clipi, pe-un singur zar

Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data 

Far-sa te plîngi cu un oftat macar; 

De stii, cu nerv, cu inima, cu vîna, 

Drept sa ramîi, cînd ele june nu-s, 

Si stai tot dîrz, cînd nu mai e stapîna 

Decît Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata 

Ca si-n Multime - nu strain de ea; 

Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;

De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea; 

Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare, 

Sa treci si s-o întreci, mereu bonom,

atunci: a ta e Lumea asta mare 

si, mai mult, fiul meu: atunci - esti Om! 

(Rudyard Kipling- traducerea lui D. Dutescu)

Povestea creionului

Cuvinte adevărate:

"Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat,
întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste
despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decît cuvintele este
creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea sa fii ca el, cînd vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile.
Exista cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim sa le menţinem, vom
fi totdeauna  oameni care trăiesc în buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodată ca
exista o Mana care ne conduce paşii.
A doua calitate: din cînd în cînd trebuie sa mă opresc din scris si sa
folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion,
dar pană la urma va fi mai ascutit. Deci, sa ştii sa suporţi unele
dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a şterge ce
era greşit. Trebuie sa înţelegi ca a corecta un lucru nu înseamnă
neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul ca ne menţinem pe
drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui
exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce
se întîmpla înlăuntrul tău.
Si, în sfîrşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urma.
Tot asa, sa ştii ca tot ce faci în viaţa va lăsa urme, astfel ca trebuie
sa încerci sa fii conştient de fiecare faptă a ta."
                             
                                                                      Paulo Coelho

Dor de dulce neastampar.....

Razbesc spre tine cuvinte, le asculţi si le urmezi orbeşte nestiind încotro mergi.
 Mult mai tîrziu te vei regăsi păşind pragul fericirii ; tot ce a durut înveţi a da uitării, timpul te va învaţă ca nimic nu e în zadar.
Dai peste amintiri , asa, în treacăt si atunci priveşti în trecut , zambesti si-ti lasă un gust dulce-amar, pe care cu timpul începi a-l asemui cu dulcele neastampar al anilor prea fragezi.  Si cu toate astea,sufletul tău de copil pare ca încă tanjeste după "joacă", si uneori, după ce adormi, se întoarce sa se mai zbenguiasca, de dor, in alte timpuri..........

Asculta, priveste si taci

A XI-a poruncă 

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...



                                                Ion Minulescu
                                      

Cuvinte.....

"M-am uitat la toate Raiurile care au căzut în mine.Am văzut raiuri pe care le-am ţinut în palme dar pe care le-am scapat. Am văzut promisiuni pe care nu le-am respectat.Dureri pe care nu le-am alinat. Răni pe care nu le-am vindecat.Lacrimi pe care nu le-am vărsat. Am văzut morţi pe care nu le-am plîns si rugi cărora nu le-am răspuns. Uşi pe care nu le-am deschis si uşi pe care nu le-am închis. Iubiri pe care le-am abandonat si vise pe care nu le-am trăit.
Am văzut tot ce mi s-a oferit si nu am putut accepta
Am văzut scrisori pe care le-am dorit dar nu le-am primit niciodată.
Am vazut tot ce ar fi putut sa fie dar care nu va fi niciodata.
Inima mea este ca o casa veche ale cărei ferestre nu au mai fost deschise de ani de zile.
Dar acum aud ferestrele deschizandu-se .
Îmi amintesc cum pluteau cocorii deasupra zapezii care se topea pe munte, cum zambeam la marele astru solar, cînd mergeam pe coridoarele întortocheate  ale şcolii.... Îmi amintesc cum vroiam sa fiu mama a doi copii si gustul unei prăjituri.
Îmi amintesc cum prindeam fluturi iar apoi îi eliberam numai ca sa le pot privii măreţul zbor si cum decojeam perele toamna.Îmi amintesc totul.
O privire către cer este o scrisoare către stele.
O privire către apa este o scrisoare către adancul marii.
Literele si cuvintele acestea sunt o scrisoare către visele mele
Aminteşte-ti visele tale.
Aminteşte-ti
Din pană în foc , din foc în sînge, din sînge în oase, din oase în maduvă, din maduvă în cenuşă , din cenuşă în zăpadă.Toate au un rost al lor.
Balenele nu canta pentru ca ar avea un răspuns, ele canta deoarece au un cîntec.
Ceea ce conteaza nu este ceea ce scrie pe hîrtie, ceea ce conteaza este ce scrie în inima.
Asa ca arde scrisorile si împrăştie cenuşa în zăpadă la malul rîului.
Cand vine primăvara si zăpada se topeşte iar rîul se umfla , intorce-te pe malul acestuia si reciteşte-ti scrisorile cu ochii închişi, lasă cuvintele si imaginile sa siroiasca pe trupul tău ca valurile.
Reciteşte scrisorile cu palma facuta caus la ureche.

Asculta cîntecele Raiului.
Pagina după pagina , iar si iar .Zboară pe calea păsărilor. Zboară.Trăieşte."
                                                                                               Ashes and Snow

Lucruri simple....

Trăim într-o societate în care fiecare om se zbate pentru a ajunge sa aibă puterea supremă . Putere care în zilele noastre este data de numărul cardurilor din portofel si de mărimea contului bancar.
Pleci de jos si te zbaţi sa ajungi acolo unde ai visat. Ajungi printre oameni pentru care banii sunt vitali, asemeni aerului. Apoi încet începi sa fii si tu angrenat în jocul lor, te zbaţi sa îi înmulţesti , iar asta devine obişnuintă.Trăieşti printre bani, pentru bani, nerealizand ca ei sunt doar hîrtii. Curînd devii si tu asemeni lor, hartie inerta incapabilă de sentimente si trăiri umane . Ai totul dar în acelaşi timp realizezi ca nu mai ai nimic.Poţi călătorii oriunde, dar nicaieri nu te simţi acasă, mănînci în locuri sofisticate dar parcă ti-e dor de supa mamei, conduci maşini scumpe dar ai pierdut bucuria unei plimbari prin parc .  Prietenii i-ai uitat undeva în trecut, portrete prăfuite, ingalbenite de vreme, păstrate în castelul amintirilor.
Si doare cînd începi sa realizezi ca banii pot sa uşureze viaţa dar nu pot cumpăra fericirea.
Banii nu îţi sunt alături atunci cînd ai probleme, nu îţi pot da sfaturi prieteneşti si nu te pot îndemna sa ridici privirea din pămînt, nu te pot tine în braţe în pat noaptea si nu te pot iubi.Si atunci îţi întorci privirea spre trecut si încerci sa salvezi ce se mai poate.
Ideal ar fii sa găsim un echilibru, sa nu mai vedem în bani un scop si sa ne pastrăm fericirea lucrurilor mărunte.
Uneori lucrurile simple precum cerul senin , îmbrăţişarea unui prieten drag, surîsul unui copil, o carte buna sau o melodie veche ce ne trezeşte amintiri  sunt suficiente pentru a ne face sa zambim. Iar un zîmbet sincer si pornit din suflet valoreaza milioane. Fericirea valoreaza milioane, dar nu poate fi cumparata.

N'oubliez jamais.

Nu e despre ceea ce faci, este despre cum faci....

Cuvinte pentru suflet...

Încercam sa găsesc răspunsuri.După o vreme le-am găsit, în mine.
Cel mai bun lucru după o rătăcire de sine sta în momentul regăsirii. Important e ca acel moment sa te găsească linistit si pregătit pentru ceea ce va urma.
Momente în care nu mai ştiam ce simt au fost destule si asta datorită faptului ca am amestecat în mine prea multe lucruri, prea multe vise, prea multe din toate, fără rost.
Mi-am dat seama ca am crezut mereu în oameni, dar nu în mine,
Am crezut mereu în onestitate deşi nu de fiecare data am primit-o.
Uneori am crezut si în iubire, dar nu in a mea.
Am înţeles ,în cele din urma, ca atunci cînd viaţa îţi spune Nu înseamnă ca Providenta ti-a pregătit un Da mai folositor iar cîteva minute de plîns sunt soluţia perfectă pentru o perioada lunga de negare.
Ca în marile încercări ale vieţii , ai intodeauna nevoie de cineva care sa-ti fie alături. Pentru asta exista prieteni.
Uneori am sentimentul ca am prieteni pe care îi voi purta toata viaţa cu mine , cu toate ca îmi doresc sa fug de aici, as fugii chiar acum, doar sa am  cu mine oamenii ce mă iubesc.
Si multe .... multe alte răspunsuri.
" Suntem nimic".
Pulbere în vînt. Praf de stele aruncat în univers a cărui sclipire de moment se preface în timp în cenuşă, iar cenuşa ..... e moarte si uitare.

Am mai realizat un lucru- niciodată nu e prea tîrziu : sa pui o întrebare, sa dai un răspuns , sa retragi un cuvant; Măcar sa încerci si tot conteaza.
Ura, orgoliul si răutatea nu-si au locul printre noi, poate doar indiferenţa si ea cu masura ;).
Fa-ti timp sa iubeşti, sa vorbeşti, sa împărtăşeşti gandurile si momentele frumoase cu oameni dragi. Atît.Pentru ca ceasul bate...
Si  restul e poveste....

In sunetul ploii.....

Elegia risipitorului de iubire

Prea uşor pierd vremea
Si prea greu strîng banii,
Sa mai ştiu ce-nseamnă
Preţul unor ani.

Dar, cu toate-acestea,
Le ofer mereu
Altor ani, de-a-valma,
Casa-n trupul meu.

Numai sa nu-mi ceară,
De grăbiţi ce sunt,
Vreo scadenta-n schimbul
Nimbului de sfant.

Ca nu am nici starea
Sa mă pot schimba,
Nici sa-i zic iubirii,
Dintr-o data – ba!

Prea lumesc de tînăr
Si prea-n toi petrec,
Sa-mi umbrească firea
Anii care trec.

                           G.T

http://www.youtube.com/watch?v=-fryNh0tREY

Friends 'till the end....

         A simple smile, a loving word, a joke to brighten up the day,
A phone call when i'm not at my best, a light to lead the way,
An ear to listen, a heart to accept, to love and understand,
The simple way you came to me, the gentle touch of your hand.

The way we think a lot alike on fun or serious things,
It seems like everything has taken it's wings.
Through days and weeks and even years we have shared a lot "deep" within,
but guaranteed with love and trust, that's a good way to begin.

And because:
When I was weak, you were strong.
When I stumbled, you led the way.
When I was blind, you could see.
When I was silent, you spoke.

When I needed advice, you were there.
When I needed a shoulder to cry on, you were there.
When I needed someone to cheer me up, you were there.
When I needed a friend the most, you were there.

                                                      Thank you!

                                                                                         To Beth.....

http://www.youtube.com/watch?v=HQuWaegFz-w

Azi e primavara.

                
                    "A trecut o ploaie de primăvara si a ţesut în zare brîul frînt de mătase al curcubeului;cu el îmi încing mijlocul si mă duc" Ionel Teodoreanu

              "Pastrez ceva din filozofia salcamului, infloresc doar atunci cand sunt sigur ca e primavara" V. Butulescu

Iubesc primavara.Mă trezeşte la viaţa. În atîta lumina si parfum de flori, lucrurile urîte parcă nu-si mai au locul.
După atîta întuneric, zăpadă si frig , soarele ne încălzeşte sufletele din nou.
Întotdeauna primăvara am trăit lucruri frumoase: iubiri,prietenii, reuşite, vise împlinite ...... Toate mi s-au întîmplat în perioade ca cea de acum.
E anotimpul în care culeg vise si încep din nou sa simt . Mi-e dor de ceea ce devin cînd încep sa simt.....Mi-e dor de primăverile trecute cînd totul era atît de perfect încît nici nu realizam cum trece timpul.
Aveam ochii plini de speranta, zambile colorate în braţe si multe sentimente frumoase.
Sunt multe de spus, multe de de povestit, multe de aşteptat si multe, încă multe , de trăit.
Poate ca primăvara nu a sosit cu adevărat pentru mine, aşteaptă însorită undeva la poarta inimii, o sa-i deschid usa în zilele ce urmează,deocamdată mai am praful de şters...... fiindcă orice oaspete important trebuie primit în curăţenie, iar eu as mai avea cîteva file de poveste de aruncat în foc.
Viata ne oferă un număr limitat de primăverii, e important sa profităm de fiecare şansă de a ne întinde aripile si de a zbura.
 O primăvară frumoasă. 

               http://www.youtube.com/watch?v=aaplXsGFY84&feature=related

Timpul meu .....

Acum cîteva zile cineva îmi spunea " uitarea si iertarea înseamnă sa renunţi sa mai speri ca trecutul putea fii altfel".

E nevoie de timp ca sa constientizam ca nu mai putem schimba ce a fost si de o perioada mai lungă  pentru ca sufletul nostru sa înveţe sa conjuge verbele "A uita" si "A ierta" la persoana întîi..

Este greu, dar nu imposibil.

Intr-o lume în care oamenii sunt rai, prefacuţi si nu mai ştiu sa iubească, e nevoie de timp pentru ca iertarea sa treacă de pe buze la inima, deoarece doar timpul poate vindeca rana aducînd totodată si uitarea.

Ducem lupte surde în cuget si în suflet.Trăim într-un teatru de orgoliu si rătăcire, ne găsim cu greu un echilibru stabil si ne jucăm rolul pana la capăt, păşim în viaţa de cele mai multe ori cu sufletul greu , plin de regrete .

Avem datoria sa acceptăm cînd se încheie o etapa din viaţa noastră si sa nu ne încăpăţînam sa rămînem în trecut, sa învăţăm sa uităm si sa trecem mai departe.Sa recunoaştem ca în viaţa toate au un rost si o perioada a lor: inocenţa, iubirea, regretul.

Exista un timp pentru toate , deci exista si un timp al uitării care atunci cînd soseşte trebuie sa ne găsească purificati si plini de speranta.

Visează. Iubeşte.Iartă.Uita. Si mergi mai departe...

http://www.youtube.com/watch?v=pNU3k_poj_Q&feature=related

Dupa o vreme.

După o vreme înveţi subtila diferenta
între a tine o mana si a înlănţui un suflet.
Si mai înveţi ca dragostea nu înseamnă sa te pleci
si ca a nu fi singur nu înseamnă întotdeauna siguranţă.
Începi sa-nveti ca sărutările nu sunt legăminte,
iar darurile nu sunt promisiuni.
Si începi sa-ti accepţi înfrîngerile cu capul sus si privirea înainte
cu graţia unei femei si nu ca un copil bosumflat.
Si mai înveţi sa-ti construieşti drumul de astăzi
pentru ca maine este prea nesigur ca sa-ti poţi face planuri.
După o vreme înveţi ca si soarele arde
dacă prea mult te expui.
Asa ca fa-ti o grădină a ta si imbodobeste-ti sufletul
în loc s-aştepţi ca altcineva s-aducă al florilor parfum în el.
Si mai învaţă ca poţi răbda cu adevărat
ca eşti într-adevăr puternica
si ca ai valoare.
Si mai învaţă, si mai învaţă
Cu fiecare despărţire mai învaţă... 







                      Veronica A. Shoffstall

Ziua uitarii..

Rămăşiţe dintr-un trecut urat, cioburi dintr-o oglindă izbită de stîncile uitării.Atît a mai rămas...... în rest tăcere.

http://www.youtube.com/watch?v=-7S2KRMvHQg

Calatoreste.........

Timpul..... timpul este singurul care nu poate fii cumparat, singurul care întotdeauna calatoreste într-un singur sens,nelăsînd-se influenţat de nimeni si nimic. Ne dorim sa aflăm secretele construirii unei maşini a timpului fără sa fim conştienţi ca de fapt cu toţii călătorim în timp, omul străbate ani, decenii,veacuri  dar sensul este unic, întotdeauna înainte , niciodată înapoi.......
Trăim într-o lume în care timpul ni se pare insuficient, nu ne mai ajunge, si afundandu-ne tot  mai mult în nevoile existenţei umane lucrurile ce alcătuiesc esenţa vieţii trec pe lîngă noi.Prietenii dispar încet-încet , frumosul se pierde pe zi ce trece ,goana după mai mult începe sa stapanească , stelele continua sa cadă, întrebările care ne framîntă se aduna.
Datoria noastră este sa călătorim prin timp cu folos, totul depinde de cum trăim..... sa trăim frumos, indiferent de piedici.

http://www.youtube.com/watch?v=08TlK1u0m8k&feature=related

Ca de inceput!

Si dacă simţi ca nu mai poţi, iar toate te sufoca, respiră adînc, nimănui nu îi pasa, dacă ţie nu îţi pasa , de ce lor le-ar pasa?
Fii sigur ca nimeni nu îţi vrea binele decît tu însuţi.
Lor le pasa de aparenţe, de oameni, ţie îţi pasa de sufletul tău si de viaţa ta.Lor le pasa de bani, ţie de fericire, lor de mîndrie , ţie de cei dragi.
Asa ca ia-ti viaţa în maini si fa tot ceea ce tu crezi ca e mai bine pentru tine, îndrăzneşte sa visezi cat se poate de departe, nu te lăsa la greu, fii tare, nimeni nu o sa fie în locul tău la examenele vieţii.
Ei ştiu sa dea sfaturi si sa judece, tu ştii cel mai bine cum e sa fii judecat si sa simţi ca ti se taie creanga de sub picioare cînd erai gata, în sfîrşit, sa îţi iei zborul de pe ea.
Nu regreta nimic, nici o faptă , nici o vorba, nici un gest. Toate acestea alcătuiesc personalitatea ta, fiinţa ta care se afla intr-o continua evolutie.
Fiecare lucru invatat de pe urma nenumaratelor greşeli, fiecare pas spre împlinirea măreţului vis, sunt piese, chiar dacă infime, ale imensului puzzle al unei vieţi frumoase , trăite din plin , atat cu bune cat si cu rele.
Nu te lăsa la greu , tu eşti cel care ai cea mai mare influenţă asupra ta.
Cînd îţi e greu, nu le arăta, pari puternic si de neinvins , chiar dacă sufletul tău e plin de îndoieli si întrebări fără răspuns.
Octavian Paler spunea " Ceilalţi lupi m-ar sfîşia dacă ar ştii ca urletul mei e în realitate, un plîns" , aşadar fii tare, pari lup chiar dacă sufletul tău e al unui căţelus înspăimîntat de urletul lupilor din preajmă.
Îndrăzneşte sa-ti ridici ochii din pămînt , nu-ti pleca privirea în fata nimănui, crezi în ceea ce te face sa te simţi protejat si în siguranţă.
Ai întotdeauna cu tine  un zambet cald pentru cei ce te privesc cu dragoste, si un zambet si mai cald pentru cei ce te rănesc, asta îi doare cel mai tare, sa te vadă zambind cînd ei te-ar vrea tarandu-te.
Fii persuasiv, nu renunţa, visul tău e cel mai important lucru din lume, nimic nu conteaza mai mult decît împlinirea ta, pune-te pe primul loc si lasă-i pe ceilalţi, ei nu s-ar sacrifica niciodată pentru tine.
Cînd eşti la început de drum ai nevoie de cîteva cuvinte care sa te instige, sa te facă mai puternic, eu le-am scris, TU îndeplineşte-le .